Take me to Wonderland…

Ei bine, am fost în concediu. Dar un concediu de-ăla de își face toată lumea, știți voi, de-ăla de citești prin reviste și la TV-eu. :))

Am reușit și eu într-un final să îmi fac un concediu ca lumea după mai bine de… muuulți ani!
De lucrat, lucrez de ceva timp însa, de fiecare dată când îmi luasem concediu, desigur că apărea altceva la orizont însa, iacătă că de data aceasta, de bine, de rău am reușit să planific un adevărat concediu.
Bine, să planific este, cum zice americanu’ un “overstatement”. :)) Mastermind-ul din spatele operațiunii este prietenul. Eu mai mult am ajutat cu una-alta și, desigur, enjoyed it. :D
Țin să precizez ca va trebui să îmi scuzați romgleza dar nu prea ai ce-i face unei ființe care zilnic se lovește de ambele limbi. Plus că, îmi place așa că you will have to deal with it.

Acum ca să nu mai o lălăi mult căci nu de puține ori mi s-a spus că o fac, să trecem la povestire… Ce, unde, cum și când? Concediu, Sinaia, bine și frumos, acum aproximativ două săptămâni.
Cum trebuia ca eu și Radu (pentru cine nu s-a prins, da, e vorba de prieten) trebuia să mergem la nunta vărului care a decis să se căsătoreasca (pe aceasta cale îi urez înca o data casă de piatra!), la Brașov, ne-am gândit noi așa că de ce să nu prelungim treaba și să ne facem un concediu? Ei bine, zis și făcut! Și uite așa am planificat concediu.
Unde? După cum bine vă ziceam, la Sinaia… and to be more exact, Cota 1400 că de ce nu? The sky is high and so are we! :D

Și uite așa ne-am cazat la hotelul cu același nume (despre care vă voi povesti cu altă ocazie căci am muulte de zis!), Cota 1400 și ca să parafrazez logo-ul acestora, am avut un concediu “Dincolo de nori!”.
Well, am putea spune literalmente că într-adevăr a fost un concediu dincolo de nori dat fiind faptul că hotelul în sine este în Sinaia la cota 1400 și view-ul, desi de alte lucruri aș putea să mă plâng, a fost superb! Adică, să vezi nori mai jos decât esti tu? O senzație de milioane, vă spun sincer, cel putin pentru mine.
Cum ne-am petrecut tot timpul? Ei bine, am fost usor în alergătură dat fiind faptul că sâmbătă trebuia să ajungem la nuntă care, by the way, a fost cu tematică. Ce tematică? Ați ghicit sau nu, medievală. I was some sort of Red Hood sau nu știu ce voia să însemne dar am arătat medieval, nevertheless! :D Și pe lângă noi, au mai fost și alte persoane, logic, cărora noi a trebuit să le ducem costumele și uite așa dă-i alergătură din colo în colo. Dar am scos-o noi la cap! :D Că doar suntem copii mari.
Am ajuns acolo vineri, undeva în jurul orei 17-18 dacă nu mă înșeală memoria, făcut check-in-ul și dus fain frumos în cameră, lăsat lucruri, aranjat și ieșit înapoi în oraș.

Ce aș putea spune despre Sinaia? Un oras foarte fain! Mai fusesem cu ani în urmă acolo în excursie cu școala, știți voi, de-aia de am fost toți când eram mici că deh, e ca un fel de tradiție. Multe chestii nu le mai țineam minte așa că memoria mi-a fost mai mult sau mai puțin reînprospătată. Așa că m-am simțit ca și cum aș fi vizitat pentru prima dată orașul.

Ca orice om normal, când ajungi trebuie să mănânci.

Noi nu am mâncat la hotel, nu pentru că mâncarea n-ar fi fost buna deși nu pot să zic da ‘au ba căci ce-i drept, noi n-am încercat-o, așa că, în prima seară, am mâncat în oraș. Unde? La Irish House, unde țin să menționez că nu știu despre alte mâncăruri dar pizza e to die for!

Cum nu știam unde să mâncăm exact, am văzut o ditai pancarta cu ceva ofertă publicitară. Nu mai țin minte ce primeai la o pizza comandată. Și cum eu sunt mai sofisticată la mâncăruri, aș putea spune mai tradițională, decât să merg nu știu unde și să aiba știu eu ce ciudățenii de meniuri, mai bine am mers și am mâncat pizza, că știu sigur că aia îmi place. Și uite așa am ajuns acolo, unde inițial habar nu aveam ce e însă, ditai panoul publicitar + pizza + terasă, clar, mergem aici! Abia apoi am citit meniul și ne-am dat seama. Am comandat frumos două pizze, o Quatro formaggi și o Dracula și dă-i și mănâncă. Quatro formaggi e nah, clasic însă Dracula e cea care mi-a rămas în minte și e foarte, foarte yummie! Deci dacă vreodată ajungeți pe acolo și aveți de gând să mâncați o pizza, alegeți Dracula! Pe bune.

Apoi ne-am gândit să ne răsfățăm cu un desert, deși eram câta full de pizza, dar ce penele noastre, suntem în concediu, nu? :P

Ei bine, deși am strâmbat din nas inițial când am auzit pentru că eu am o problemă cu a încerca chestii noi, combinații ciudate, etc, după ce ne-a venit comanda, să bălesc și alta nimic. Dacă vreți a ști la ce am bălit eu cu cel mai mare spor, ei bine, aflați că am făcut-o la Desertul Reginei. Văd că pe site nu au prea multe informații despre compoziție dar vă dau eu niște spoilere. :D
Compoziția e alcătuită din ceva măr copt învelit în zahăr cumva de ai zice că e un fel de măr pane, apoi încă un strat de măr normal acoperit de o înghețată și on top of it, frișcă dacă îmi aduc bine aminte.
Pfoai cât de bun a fooost! Trebuie să îl incercați dacă mergeți.

Servirea restaurantului? Impecabilă! Și o spun din toată inima fără să exagerez. Eu sunt foarte bitchy când vine vorba de ospitalitate și în doi timp și trei mișcări devin un fel de Blair Waldorf (da Andreea, dacă citești asta, m-am apucat de Gossip Girl) și strâmb din nas și fac ca toți sfinții însă aici nu a fost nevoie.

Aș putea spune că m-am simțit ca în paradis!

Așadar, Irish House, aveți un 10+ din partea mea! Next, moving on!

În Sinaia am stat până luni, iar exceptând sâmbătă când am fost la nunta, duminică ne-am odihnit puțin iar apoi am vizitat și eu în sfârșit Peleșul!
Știți că vă ziceam la începutul articolului că acum muuulți ani am fost în excursie la Sinaia. Ei bine, atunci când am ajuns noi Peleșul se închisese.
De data asta am reușit să prind un tur! HA! Despre experiența la Peleș aș putea povesti cred că mult și bine de acum încolo însă cred că toată lumea îi cunoaște istoria și grandoarea și nu are rost să bălmăjesc eu prea mult despre el. Cel puțin nu acum… Însă, nu pot spune, m-a marcat într-un mod special. Are o magie aparte. E Peleș. Și cu asta am spus tot.
Nu are nevoie de prea multe dovezi. Miile de turiști sunt dovada. Căci erau o grămadă și de toate națiile aș putea spune. Englezi, nemți, japonezi, chinezi etc.
Așa că după cum am spus, Peleș e Peleș, punct.

Dar poate totuși vreți o poza? :D

IMAG1075

Frumos, așa-i? După Peleș am vrut să mergem la Babe și Sfinx însă, nefericirea face că ne uitasem un ghiozdan la unul din restaurantele la care mâncasem în ziua aia și a trebuit să ne întoarcem după el. Despre ce restaurant e vorba și cum ne-am uitat ghiozdanul acolo? That’s another story for another time…

Și uite așa ni s-a dus ziua de duminică.

Pe seară am mers la Steak House dat fiind că era singurul care era deschis. Impresii? Nu prea multe. Locul arată bine, stai un pic cam mult după comandă potrivit gustului meu însă e ok, I guess… Servirea? Meh, nimic care să mă dea peste cap și să zic wow, ba din contră, am strâmbat de câteva ori din nas dar să zicem că am făcut-o pentru că poate sunt eu prea pretențioasă. Mâncarea destul de bună dacă se întreabă careva. E genul ăla de american steak house… Dacă nu mă înșel, erau și ceva afiliați sau un fel de franciză al vreunui restaurant de genul dar dat fiind faptul că mai mult decât aranjamentul locului, nu m-a impresionat prea mult, I did not bother with details.

Apoi am mers seara la hotel și ca în fiecare seară, stăteam la discuții admirând priveliștea împărtășind pro și contra-uri, să zic așa, ale concediului nostru. Ce ne-a plăcut, ce nu, la ce ne-am fi așteptat și nu a fost așa șamd.

Eu am fost aia care m-am plâns mai mult, poate și pentru că sunt mai pretențioasă? Or a bit more bitchy? Sau poate pur și simplu femeie? :))

Și ei bine, despre ziua de luni nu sunt prea multe de povestit… Check-out și via back home.

Cum a fost concediul? În principi, super fain! Nu pot spune excelent căci au fost ceva experiențe care mi-au lăsat un gust amar pe ici pe colo însă not something you cannot live without. Mai treci și cu vederea, că deh. Până la urma urmei ai venit în concediu să te simți bine așa că trebuie să lași chestiile care ți-ar putea umbri fericirea, să spunem așa, la o parte.

Așa că lăsând acele experiențe neplăcute la o parte, despre care o să vă povestesc altă dată, aș putea spune că am avut un concediu chiar foarte fain!

Și-atât! Gata pentru postul ăsta că apoi mă acuză lumea că scriu prea mult. :P

See ya next time! Sau mai bine zis, ne povestim data viitoare.

Vă pup! :*

Share Button

1 comment

add comment
chatte (4 years ago)

Thank you, mother Roxi! Glad you liked it this time. Chiar ma gandeam la tine si la Oana in timp ce scriam postul. :))

Leave Comment